Cum se vede situaţia actuală a ultrasonografiei din capitala României.

În București, ca în oricare oraș din România și din Europa, diagnosticul ultrasonografic se face în unităţi sanitare guvernamentale și private. Date fiind condiţiile diferite, practica ecografică trebuie analizată atât în unităţile sanitare de stat, patronate în majoritatea cazurilor de către Ministerului Sănătăţii, cât și în cele din reţeaua privată.

Amintim că în ambele reţele (guvernamentală și privată) lucrează medici ecografiști absolvenţi ai unei forme de învăţământ ultrasonografic, care se desfășoară în unităţi acreditate de Ministerul Sănătăţii și de Ministerul Învăţământului, după o programă unitară, propusă de Societatea Română de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB).

Capitala ţării se situează în fruntea listei în ce privește numărul de unităţi sanitare guvernamentale și private în care se practică ultrasonografia pe nivele diferite de competenţă. Ultrasonografia este practicată de medici cu specialităţi diferite, atât de cei supraspecializaţi (ex: chirurgie vasculară, chirurgie pediatrică, etc), cât și de către medicii de familie.

Nivelul de competenţă a practicanţilor diagnosticului ultrasonografic este diferit și variază în funcţie de vechimea în practica ultrasonografiei, de cursurile de perfecţionare făcute în ţară sau în străinătate, cât și de complexitatea sistemelor ultrasonografice aflate la dispoziţie (module Doppler, de elastografie, programe de lucru cu substanţe de contrast, dispozitive pentru ecografie intervenţională, etc).

În ultimii ani, prin implementarea sistemului de practicare a ultrasonografiei pe trei nivele de competenţă (nivelul I- începător, nivelul II- avansat, nivelul III- expert) promovat de SRUMB, un procent important dintre medicii ecografiști din București au devenit membrii ai Societăţii Naţionale de Ultrasonografie și sunt în curs de aderare la acest sistem de practică în trepte.

Deși învăţământul ultrasonografic este bine organizat după o programă unitară care respectă condiţiile europene de practică, un punct slab îl constituie oferta insuficientă de cursuri de perfecţionare în unele domenii ale ultrasonografiei (ex: ecografia intervenţională, lucrul cu substanţe de contrast, ecografia Doppler, etc).

Unele din aceste cursuri sunt organizate sub patronajul SRUMB sau al Societăţii Europene de Ultrasonografie (EFSUMB), de regulă, o dată pe an, cu ocazia Conferinţei sau a Congresului Naţional al SRUMB, în orașul desemnat de organizatori, fiind poate din această cauză, mai greu accesibile.

Un capitol interesant îl constituie contravaloarea investigaţiilor ultrasonografice ce ar trebui achitată de pacient. Numărul mare de clinici de stat și private din București ar trebui să asigure o concurenţă reală și să garanteze accesul la diagnostice ecografice de înaltă acurateţe.

În reţeaua guvernamentală, preţul investigaţiilor ecografice este suportat de către Casa de Asigurări de Sănătate (în marea majoritate a cazurilor). Aceasta rambursează contravaloarea investigaţiilor ultrasonografice pentru unităţile sanitare (guvernamentale sau private) cu care are contracte. Din nefericire, Casa de Asigurări a subevaluat valoarea investigaţiilor ecografice în urmă cu mai mulţi ani și nu le-a reactualizat la nivelul real, până în prezent. Ori, pentru ca o metodă de diagnostic să fie eficientă, ea trebuie să fie corect finanţată pentru achiziţia de aparatură modernă, asigurarea service-ului și a consumabilelor de calitate, lucru greu de asigurat în condiţiile actuale.

În reţeaua privată, lucrurile stau mai bine din punctul de vedere al finanţării, costul investigaţiilor ecografice fiind mult mai apropiat de cel real. Din păcate, organizarea în societăţi cu răspundere limitată și funcţionarea uneori pe criterii prea comerciale (ex: supraîncărcarea programului medicilor ecografiști cu scurtarea timpului alocat investigaţiei ultrasonografice), lipsa de interes a unora dintre managerii societăţilor private în pregătirea profesională a medicilor care practică ecografia, poate duce la scăderea calităţii investigaţiilor.

În concluzie, în ciuda câtorva deficienţe semnalate, diagnosticul ecografic în București s-a îmbunătăţit simţitor în ultimii ani. Infuzia de aparatură modernă, de sisteme ultrasonografice din clasa medie-înaltă sau chiar din clasa high-end user (în reţeaua guvernamentală mai ales până la debutul crizei economice mondiale), în paralel cu creșterea numărului de medici specialiști din diferite domenii care practică ecografia, au permis transformarea ecografiei dintr-o metodă de selecţie pentru alte metode de diagnostic imagistic, într-o metodă finală în diagnosticul multor afecţiuni. Încrederea medicilor terapeuţi în diagnosticul ultrasonografic este în creștere și se materializează adesea în luarea unor decizii operatorii doar pe datele furnizate de investigaţia ecografică. Ultrasonografia beneficiază de aportul tehnic al unor module complementare (elastografie, echipamente 3D, programe de lucrul cu substanţe de contrast, echipamente sau transductori de eco-endoscopie, programe de fuziune de imagini, etc) care sporesc semnificativ capacităţile și încrederea în diagnosticul ultrasonografic.

Dan A. Stănescu – MD, PhD
Șeful Departamentului de Medicină Nucleară și Ultrasonografie – Institutul Clinic Fundeni, București
Membru fondator al SRUMB
Instructor de Curs de Ultrasonografie Generală

Dr. Dan Stanescu