Așa cum am mai afirmat, SRUMB este o societate medicală, formată și structurată pe criterii de competenţă profesională, care unește persoane cu pregătire și specialităţi medicale diferite, cu scopul principal de a promova ultrasonografia în România. Fără să aibă o implicare politică sau sprijin guvernamental, SRUMB consideră că rolul său în sistemul medical naţional poate fi unul consultativ în luarea unor decizii privind organizarea instruirii în ultrasonografie și achiziţia de echipamente ultrasonografice pentru spitalele din sistemul de asigurări de stat din România.
SRUMB organizează de 17 ani congrese și conferinţe anuale, cursuri, work-shopuri și sprijină studii multicentrice având ca subiecte învaţământul și practica ultrasonografică. Pe plan internaţional, SRUMB este membră a societăţii Europene de Ultrasonografie (EFSUMB) și este afiliată la Societatea mondială de Ultrasonografie (WFUMB). Deci SRUMB poate oferi expertiza în domeniul formării cadrelor competente în ultrasonografie, în formarea de formatori sau organizarea de programe de înstruire ultrasonografică; de asemenea poate asigura consilierea privind structura și configuraţia echipamentelor ultrasonografice.
Cu toate acestea, factorii guvernamentali (în principal Ministerul Sănătăţii) nu au apelat în ultimii ani la experţi în domeniu, membrii ai SRUMB. Explicaţia o poate reprezenta chiar lipsa, în ultimii ani, a unor astfel de programe de implementare a studiului ultrasonografiei în învăţământul medical universitar, la nivel naţional. Acolo unde există ore de formare în ultrasonografie a studenţilor la medicină, este meritul catedrelor de imagistică medicală (de obicei centrate pe specialitatea de radiologie) din unele centre universitare. Acest lucru se întâmplă în absenţa unei programe naţionale unitare, care să încludă și alte specialităţi medicale ce beneficiază din plin de aportul diagnosticului ultrasonografic.
Se mai constată lipsa unor achiziţii concertate, la nivel guvernamental, de echipamente ultrasonografice. Ultimele loturi de ecografe care s-au cumpărat prin programe ale Ministerului Sănătăţii s-au derulat în anii 2007-2008 majoritatea fiind adresate spitalelor mari din centre universitare precum și câtorva spitale municipale. Fiind vorba de echipamente cumpărate în urmă cu 7-8 ani și cunoscând progresele tehnologice rapide din domeniu, rezultă că în spitalele de stat din România, inclusiv în cele dotate din ultimele achiziţii guvernamentale, se lucrează cu aparatură ultrasonografică în general depășită tehnic, chiar si la nivelul departamentelor cu înaltă expertiză în diagnosticul imagistic.
În aceste condiţii, mesajul meu este simplu și clar: 1. Pentru impulsionarea diagnosticului sau a procedurilor terapeutice prin ultrasonografie este necesară achiziţia cât mai rapidă, prin programe guvernamentale, a unor echipamente ultrasonografice adaptate nivelului de competenţă al centrelor medicale în care vor funcţiona. Pe noile echipamente ar trebui să lucreze cât mai mulţi practicanţi ai ultrasonografiei, începând cu centrele de formare din spitalele universitare până în spitale orășenești și comunale. 2. Elaborarea unor programe de învăţământ ultrasonografic universitar și postuniversitar în diverse specialităţi medicale (tot mai multe) în care ultrasonografia și-a câștigat rolul ei binedefinit în diagnostic și proceduri terapeutice.
Dorim ecografiștilor din România, membrii și poate viitori membrii ai societăţii noastre, un sfârșit de an liniștit și un An Nou bun, cu bucurii personale și satisfacţii profesionale.
Dr. Dan A. Stănescu
președintele executiv SRUMB
Dr. Dan A. Stănescu
